Sunt profund recunoscătoare că am avut prilejul să o întâlnesc pe Dani (cei mai mulți îi spun așa, dacă nu îi spun Ana). Rețin perfect acea întâlnire, era o zi călduroasă de octombrie, 2004. Chiar îmi aduc aminte bucăți bune din discuție, atât de mult m-a impresionat.
Aveam 21 de ani și mă mutasem de doar două luni în București. Totul era nou pentru mine: mulți oameni noi, orașul în sine, iar domeniul în care aveam să intru, la fel, unul despre care, la acea vârstă, auzisem foarte puține informații. Și, ce nu știam atunci, e că avea să devină job-ul meu pentru următorii mulți ani.
Dani m-a inspirat încă de când a început să îmi descrie cum arată o zi din viața unui consultant de asigurări de viață, care este procesul, care sunt pașii următori. Eram atât de încântată, deja îmi imaginam cum o să am rezultate, dar, mai important, cum o să ajut mulți oameni să-și acopere nevoile financiare prin soluțiile de asigurare pe care urma să le propun. Nu înțelegeam mulți termeni, nu știam nici ce mă aștepta exact, dar am fost convinsă de Dani și de perspectivele pe care a știut să mi le arate atunci.
Cel mai mult, mi-a plăcut că voi interacționa cu oameni noi în fiecare zi.
UN OM CARE MODELEAZĂ DESTINE.
Daniela a fost primul meu manager în viața profesională, din mediul privat. Acum știu că, fără să-și propună, a stabilit, în mintea mea, un standard privind așteptările față de șeful direct. De-a lungul timpului, am învățat atât de multe lucruri de la ea, în fiecare întâlnire cu clientul, în fiecare ședință săptămânală, în fiecare întâlnire individuală. Ea mi-a oferit susținerea pentru a-mi dezvolta prima echipă de vânzări.
Cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost reziliența și perseverența în a-ți atinge obiectivele. M-a impresionat enorm cât de multe lucruri făcea. Ce m-a șocat de-a dreptul a fost să aflu, după ceva timp, că avea o proteză la unul dintre picioare, ca urmare a unui accident de mașină, când avea 7 ani.
Până să o cunosc pe Dani, nu am întâlnit o persoană așa plină de viață, care să aibă atât de multă determinare și dorința de a reuși, având o situație reală de care se putea „plânge”. Nu am auzit-o niciodată să spună cât îi este de greu, nici măcar atunci când chiar avea o problemă cu piciorul. Îmi aduc aminte o zi din vara lui 2008, după multe zile pline de întâlniri, că proteza i-a făcut o rană serioasă la picior. Mi-a spus natural, râzând, „nu-i nimic, mâine merg mai puțin, fac toate întâlnirile în același loc”.
ORICE PROBLEMĂ ARE O SOLUȚIE
Este clar că este nevoie de multă cunoaștere de sine și de muncă susținută cu tine, pentru a ajunge la acest nivel de înțelepciune, să poți să vezi că orice problemă are o soluție și că totul, în definitiv, se poate rezolva. Dani face cu ușurință asta, te face să vezi că totul este posibil, simplu și că merită călătoria.
Cu siguranță, acesta este primul lucru pe care îl transmite fiecărui om pe care îl întâlnește, nu doar clienților sau celor din echipa ei.
Drumurile noastre s-au separat profesional în 2009, când am decis să fac un pas lateral, tot în zona de vânzări, alegând alt domeniu, pentru o scurtă perioadă de timp. Însă, am păstrat legătura până astăzi, ne consultăm pe diverse teme, ne vedem cu diferite ocazii, ne auzim de câte ori simțim și, mai ales, avem timp.
Vă invit să o cunoașteți pe Daniela și mi-ar plăcea să împărtășim impresiile.
Ce faci în viața de zi cu zi?
De 22 de ani, sunt consultant pe asigurări de viață pentru clienți și antrenor (unit manager), în această profesie, pentru consultanți. De un an, sunt membru MDRT Global Services (Million Dollar Round Table), asociația internațională a liderilor din serviciile financiare.
Am fost profesor de matematică timp de 3 ani. În cei 8 ani de studii la Facultatea de Matematică de la Universitatea din București, 4 ani au fost studiile universitare, 2 de Master și 2 de Doctorat.
Care sunt pasiunile tale? Dar scopul tău?
Citit, drumeții, jocurile de cultură generală. Îmi place să mă joc cu nepoții și alți copii, mă inspiră discuțiile cu tinerii.
Despre scopul meu, îți voi spune o poveste: anul trecut am fost la întâlnirea anuală a MDRT la Boston. La hotelul unde eram cazați, eu și colegii mei, lucra Marlon, care ne-a ajutat mult cu informații. Știa despre rolul conferinței din asigurări și mi s-a părut fantastic să pot vorbi cu cineva despre asigurări, așa cum vorbesc despre Starbucks, spre exemplu! Când i-am spus numele companiei pentru care lucram a fost fantastic: pe un ton admirativ a spus, „Wow, este o companie foarte serioasă!”
Recent, mi-a crescut inima de bucurie, când, intrând în coafor să mă tund, A. mi-a spus entuziasmată: la voi, am făcut asigurarea fetiței mele. Și mi-a povestit ce încântată era de experiență.
Acesta este scopul meu: să ajungem în fiecare casă din România, protejând viața financiară a fiecăruia de sub acel acoperiș, ca membrii familiei să se focuseze pe visurile lor, nu pe griji.
Cum îți începi ziua? Ai un ritual pe care îl faci în fiecare dimineață?
Știi că de 40 de ani am o amputație la picior și sunt purtător de proteză.
Singurul ritual pe care îl am este legat de îngrijirea acesteia când cobor din pat, dimineața, pentru a fi sigură că minim 16 ore pe zi sunt activă pe ambele picioare. Nu vreau să creez alte dependențe, le numesc eu.
Periodic, schimb ora la care sună ceasul dimineața (deși nu este nevoie să sune, mi-am educat corpul să ceară tot ce are nevoie), schimb și cafeaua pe care o beau și modul în care este făcută.
Uneori, beau ceai sau apă, nu cafea.
Îți mai amintești cum erau diminețile în copilăria ta?
Grele. Am devenit un copil matur și responsabil din cauza accidentului de la 7 ani.
Protezele de atunci îmi făceau răni și diminețile nu erau o fericire până reușeam să merg.
Așa că eram fericită că pot să merg, în diminețile în care nu aveam răni. Mă concentram mult pe studiu la școală.
De altfel, de atunci s-a dezvoltat capacitatea mea de a fi activă, prezentă și focusată pe task-uri și 14 ore pe zi. Cu siguranță mă atrăgeau cărțile, pentru că îmi permiteau să zbor cu imaginația oriunde, dacă proteza de la picior îmi impunea limitări.
Ce activități te umplu de energie după o zi plină?
Caut de fiecare dată activitățile care îmi aduc bucurie și energie. Trebuie să vrei. Și DA, vreau să fiu fericită, vreau să fiu motivată, indiferent ce se întâmplă.
Happines is an inside job. Motivation is an inside job (Matt Anderson)
Acum, spre exemplu, îmi planific pauzele în zi foarte bine, fac plimbări de 5 km zilnic și, neapărat, la finalul zilei de lucru, îmi ofer recunoaștere că am realizat tot ce aveam planificat, adică cele 5 lucruri bune care s-au întâmplat. Ceva simplu, „Excelent, Dani! Ai reușit!” și zâmbesc. Weekend-urile sunt doar pentru familie.
Ai un om care te inspiră? Ce ai învățat de la el?
Sigur, în articolul acesta, nu va încăpea toată viața mea, de zi cu zi! Pentru că da, sunt mulți oameni în ea. Probabil am venit în această viață cu darul de a întâlni oamenii potriviți. Sunt atât de mulți.
Ca exemplu, în ultimii ani, am scris opt agende cu idei inspirate de o parte din acești oameni.
Cea care mi-a schimbat viața personală, prin modul în care a abordat viața cu amputație, este Aimee Mullins. Recomand să urmăriți, pe YouTube, prezentările ei la TEDx.
Care este cartea pe care ai citit-o și răscitit-o de nenumărate ori? De ce?
Cititul este hrana mea zilnică. Nu am avut încă timp să citesc tot ce ar fi nevoie, așa că nu am recitit până acum cărțile; decât pe cele care mă ajută în business, strict pentru a găsi metode și idei de pus în practică.
Acum, însă, mă gândesc să reiau cartea Martin Eden de Jack London. Am trecut într-o altă etapă a vieții mele și e ca și cum creierul mi-a amintit că la 22 de ani, câți aveam la momentul când am citit-o, mi-am propus să o reiau după ce voi avea mai multă experiență de viață. O voi reciti vara aceasta și îți voi spune după aceea de ce.
Dacă ai fi o metaforă sau o vorbă de duh (proverb, mantră, expresie), ce ai fi?
„Obiceiul ușurează povara”, proverb românesc.
AŞ VREA SĂ INTRĂM ÎN DETALII DESPRE CEEA CE FACI TU CU ATÂT DE MULTĂ CHEMARE.
Știi că îți spun, aproape de fiecare dată când ne auzim, că ești o sursă de inspirație pentru mine. În primul rând, pentru câte reușești să faci și, mai ales, pentru cum le faci.
Îmi plac mult postările pe care le faci în social media, în primul rând, pentru că pleacă de la povești de viață. Atât de simple și, în același timp, valoroase.
Ai renunțat la a fi profesor de matematică, deși era pasiunea ta din copilărie, pentru un job full time într-o companie de asigurări. Eu cred că, de fapt, ai ales să îți urmezi pasiunea ta cea mai mare, să ajuți oamenii. Ce înseamnă acest lucru pentru tine?
Recent, am auzit o afirmație grozavă: „nu poți spune că renunți la o profesie, când nici nu te-ai apucat serios de treabă”. Ai dreptate, a fost prima mea pasiune, aceea de a transfera știința și experiența către viitoarele generații de copii și studenți. Am fost profesor 3 ani, însă, cum bine îți amintești, am realizat din primele zile că nu voi fi profesor de matematică toată viața.
Dar este unica pasiune a mea! Acum fac același lucru ca unit manager: transfer informații pe care oamenii – adulți, de această dată – le pot folosi în a avea predictibilitate financiară în viitor sau, mai simplu, îi învăț cum să își trimită niște bani în viitor.
De fapt, cred că profesia m-a ales pe mine. Eu doar am respectat-o și fac tot ce este posibil să fie făcută bine. Eu sunt beneficiar al asigurărilor private de 40 de ani, pentru toată viața, așadar duc o poveste mai departe.
Ce te bucură cel mai mult la ceea ce faci?
Iubesc vânzarea de asigurări de viață! Și îi iubesc pe oameni! Îmi pasă!
Spune-ne cel mai fain moment din viața ta. Și, dacă e diferit, un altul din viața ta.
Se întâmplă în acest moment, am devenit membru MDRT Global Services. Pentru domeniul nostru, este ca și cum ai ajunge pe covorul roșu la Oscar. Cea mai bună recunoaștere a muncii mele. Și mă simt ca acasă în marea familie de profesioniști dedicați, care își oferă suportul imediat.
Personal, în 2018, am reînvățat să merg, pentru a patra oară în viața mea. Tehnologia în protezare a evoluat așa de mult, încât noua proteză făcută atunci a schimbat totul. E ca și cum aș avea piciorul meu. Acum pot merge pe jos și 20 km, într-o zi, fără răni. Nu există fericire mai mare pentru mine. Și că pot încălța adidași.😊
A existat vreun moment în care ai vrut să renunți la ceea ce faci? Ce te-a făcut să mergi mai departe?
Sigur că da! Pentru că nu mă descurcam financiar și nici nu simțeam că primesc suport moral. Cred că ultimul moment, în care am vrut să renunț, s-a întâmplat cu 17 ani în urmă. După ce m-am închis în casă și am plâns două zile, mi-am făcut o evaluare profesională serioasă, mi-am citit contractul și era la fel de motivant ca în prima mea zi și am decis că, indiferent cât de greu va fi, voi face tot ce pot să reușesc pentru că îmi place și vreau.
Fără să știu atunci, neavând atâtea cărți de profil la dispoziție, mi-am setat obiectivul, mi-am identificat misiunea, viziunea și valorile. Când le ai clare și cu acest mindset, lucrurile se schimbă de la sine. Nu mai simți greutatea pietrelor cărate în spate, adică sfaturile necerute ale celor din jur, care nu credeau în mine.
Motivația a fost și este motto-ul meu. „A învăța pe cineva înseamnă a schimba o viață pentru totdeauna”. Clienților le ofer o alternativă ușoară pentru când viața își mai întoarce fața de la ei, iar colegilor, consultanți, le sunt ghid în călătoria către visul vieții lor.
Te gândești vreodată la viața ta peste 20 de ani? Cum arată?
Ținând cont de evoluția industriei în ultimii 22 de ani (ceea ce visam cu ochii deschiși se întâmplă azi), aștept cu mare nerăbdare viitorul. Deci, se poate! Peste 20 sau peste 40 de ani, sigur se vor naște copii, vor merge la școală, se vor căsători, vor avea evenimente de viață, se vor pensiona. E ceva diferit? Poate doar modul în care îi vom deservi.
Și aici contribuim cu toții, educând copiii în obiceiuri financiare sănătoase. Creierul trebuie antrenat zilnic, învățând continuu, așa cum ne antrenăm mușchii pentru a ne păstra sănătoși fizic. Astfel, schimbările viitoare vor fi acceptate ca prieteni, nu privite ca adversari.
Ce i-ai spune, azi, Danielei de acum 20 de ani?
Să nu mai insiste să ajute pe cineva, dacă nu solicită specific ajutorul. Cele mai sănătoase relații pe termen lung (de business sau personale) sunt acelea în care fiecare parte înțelege și permite să primească ajutor.
Faci foarte multe lucruri zi de zi. Cum găsești timp pentru tine? Dar motivația de unde vine?
Din cuvântul dizabilitate, am ales doar ultimele 9 litere – abilitate. La început, a devenit concurentul meu numărul 1. Totdeauna mă provoacă: pot să fac și asta? Așa am ajuns să fac multe lucruri într-o zi și MDRT m-a învățat să devin eficientă. Vulnerabilitatea mea a devenit superputerea mea.
Referitor la timp pentru toate, când alegi să îți respecți valorile în viață, știi cui să aloci timp și cui să nu aloci timp.
Ce te inspiră si îți aduce bucurie?
Oamenii care își exprimă recunoștința. Pentru că știu că, atunci, se întâmplă un miracol în sufletul lor.
Care este cea mai importantă lecție pe care ai primit-o până acum?
O repet pe cea de la una dintre întrebările de mai sus, să nu mai insist să ajut pe cineva, dacă nu solicită specific ajutorul.
Și a doua, să permit să primesc ajutor. Nu suntem singuri în această viață. Recomand să existe mentor, coach, terapeut. Nu TE poți vedea cu adevărat pe tine, singur. E nevoie și de ceilalți pentru a-ți identifica misiunea.
Astăzi, femeile au un rol aproape egal cu al bărbaților în multe domenii. Cum vezi lucrurile peste 100 de ani? Cum ți-ar plăcea să fii?
Eu încă nu înțeleg de ce ne exprimăm cu femei și bărbați, când vorbim de cariera profesională. Suntem oameni, care demonstrăm că facem lucruri extraordinare, și-atât. Evoluția omenirii are un ritm foarte rapid acum. Autodistrugerea este singura mare amenințare. Dacă reușim să înțelegem factorii care ne duc acolo, vom reuși să devenim echilibrați.
Eu aș fi recunoscătoare să rămân fericită și liberă să fac alegeri.
Şi, pentru că sunt sigură că ți-am atras atenția, pe Ana Daniela Moroșanu o găsești pe Facebook sau Linkedin și te va putea ajuta, cu siguranță, cu soluții în ceea ce privește planificarea financiară personală și, în același timp, legat de zona profesională, dacă dorești să faci o schimbare în acest plan.
Îţi multumesc că eşti aici şi citeşti acest articol!