Când am decis să încep proiectul Oameni care inspiră, Delia a apărut în gândurile mele, între primele persoane, deși ne știm de puțin timp, de aproape 2 ani. Știți că rețin ușor date, așa că vă pot spune exact și ziua când ne-am auzit prima dată, 5 noiembrie 2021.
Dar e ca și când ne știm de-o viață. Asta știu acum și tot asta am simțit atunci, după acel prim telefon, care a durat o oră. Vorbeam cu Delia ca și când ne știam de mult timp, cum vă ziceam. Știu că i-am spus asta de vreo câteva ori în acea convorbire.
UN OM CU O ENERGIE MOLIPSITOARE.
Delia Stoian a redat caligrafic cele 53 de texte motivaționale din Agenda WioletArt din 2022 și, cumva, este și persoana care m-a încurajat să o tipăresc. I-am spus ideea mea, i-a plăcut atât de tare, încât, deși a realizat că erau doar trei săptămâni până când îmi propusesem să dau materialul ca bun de tipar, a zis că vrea să facem acest proiect.
A crezut în mine, dar, cel mai important, m-a inspirat să-mi duc la capăt visul, mi-a dat energia să pot.
Cred că ce ne-a unit așa, de la prima oră de conversație, a fost că, natural, pe măsură ce discutam și ne cunoșteam, am aflat că avem pasiuni și preocupări comune. Am aflat că are o grădiniță privată în Brașov, vis pe care și eu îl aveam cândva pe la 30 de ani. Tot atunci am aflat că pasiunea pentru caligrafie stătea ascunsă undeva în inima ei și că, odată ce i-a dat voie să zboare, a devenit chemarea ei.
CALIGRAFIA, MAI MULT DECÂT O PASIUNE
Delia face, acum, cursuri de caligrafie offline sau online, pentru începători și avansați, a făcut un manual de caligrafie și lucrează cu copiii care vor să învețe să scrie mai frumos.
Face caligrafie decorativă pe tablouri sau pe diverse obiecte din sticlă, metal sau lemn, scrie invitații sau place carduri pentru evenimente, face magie cu caligrafia.
Vă invit să o cunoașteți și voi pe Delia și vă promit că veți avea același sentiment, ca mine, că o știți de mulți ani.
Ce faci în viața de zi cu zi?
Jonglez între brandul personal Caligrafie cu Delia, viața de familie, viața de mamă, de soție, de femeie și viața socială.
Care sunt pasiunile tale? Dar scopul tău?
De când mă știu, am avut avut multe pasiuni. Mereu mi-a plăcut să învăț, din pasiune, ceva nou. Astăzi mă regăsesc extraordinar de mult în pian, grădinărit, citit, echitație, caligrafie și în oameni. Deși caligrafia este mai mult decât o pasiune, în contiunare caligrafiez în weekend-uri de drag și pentru starea de bine pe care caligrafia o aduce în viața mea. Cred foarte mult că a fi fericit în viață este o alegere. Pasiunile și job-ul sunt alegeri și ele. Iar toate acestea contribuie la starea mea de bine.
Până la urmă acesta este scopul vieții mele, fericirea mea! Căci din această fericire pot da mai departe copiilor mei, soțului, familiei, prietenilor, cursanților și umanității.
Cum îți începi ziua? Ai un ritual pe care îl faci în fiecare dimineață?
Păna acum trei luni, ritualul de dimineață era cafeaua. Însă, ceva s-a schimbat în interiorul meu și mi-am dat seama că am nevoie să fac lucrurile diferit pentru a obține rezultate diferite. Așa că, astăzi, îmi încep ziua la ora 5:00, la 6:00 sunt la sala de fitness, la 7:00 înapoi acasă, pregătesc mâncarea copiilor pentru școală și la ora 8:00 ies cu ei din casă. Am ajuns la concluzia că liniștea acestor dimineți este o gură de aer pentru mine.
Îți mai amintești cum erau diminețile în copilăria ta?
Leneșe! Am fost un copil care a iubit somnul, așa că, în afara zilelor de școală, diminețile mele începeau la ora 10:00.
Ce activități te umplu de energie după o zi plină?
Fără îndoială, caligrafia!
Ai un om care te inspiră? Ce ai învățat de la el?
Poate părea un clișeu, însă fiecare om pe care îl cunosc sau cu care interacționez este o sursă veritabilă de cunoaștere și inspirație! Fără excepție! Am învățat de-a lungul anilor că fiecare om are ceva unic și genial, și ține de mine să văd această latură în fiecare om pe care îl întâlnesc.
Care este filmul pe care l-ai văzut și răsvăzut de nenumărate ori? De ce?
Sunt două filme pe care nu mă satur să le revăd, Matrix (în nici un caz pentru efectele speciale) și OA. Sunt două filme care au mesaje foarte puternice. Greu de procesat cu mintea noastră conștientă și needucată. De fiecare dată, când le revăd, mai înțeleg ceva despre acest frumos 3D în care trăim.
Dacă ai fi o metaforă sau o vorbă de duh (proverb, mantră, expresie), ce ai fi?
Chiar trei. Pe care le-am încorporat inclusiv în cursurile de caligrafie și în manualul de caligrafie.
Caută progresul, nu perfecțiunea!
Fiecare expert a fost începător!
Fericirea este o alegere!
AŞ VREA SĂ INTRĂM ÎN DETALII DESPRE CEEA CE FACI TU CU ATÂT DE MULT DRAG.
Știi că îți spun, aproape de fiecare dată când ne auzim, că ești o sursă de inspirație pentru mine. Şi că-mi transferi instantaneu din energia ta debordantă.
În primul rând, pentru câte reușești să faci și, mai ales, pentru cât de natural le faci. Mereu, relaxată și energică.
Cred că aici vrem mulți dintre noi să ajungem, să putem munci din pasiune și fără stres, făcând doar ceea ce ne place.
Ai un job, care nu e doar job, e tot o pasiune. Şi, pe langă asta, ai ales să îți urmezi o altă pasiune – caligrafia. Eu i-aș zice chemarea ta. Ce înseamnă acest lucru pentru tine?
Caligrafia este scena mea. Prin ea mă conectez cu oamenii. Cu ajutorul caligrafiei aduc oamenii mai aproape de frumos, de liniște, de armonie, de creativ, de energie vitală și, mai ales, de ei înșiși! De mai bine de opt luni este job-ul meu full time, deși, pentru mine nu se simte ca un job. Am avut job-uri, știu cum se simte să mergi la muncă, dar, ceea ce fac eu acum nu este o muncă, nu este un job, nu este o meserie și nici pasiune. Este menirea mea!
Misiunea mea în această viață sau chemarea mea, așa cum, frumos, ai descris-o.
Ce te bucură cel mai mult la ceea ce faci?
Pentru că am o viață foarte plină și foarte activă, mă bucur maxim de … dolce far niente!
Până acum opt luni nu știam să stau. Eram mereu în acțiune, mereu mintea procesa ceva, mereu în mișcare. Am învățat să stau degeaba, cu greu și mult exercițiu am reușit. Acum mă bucur din plin de aceste momente de făcut nimic. Și când zic nimic, chiar la nimic mă refer. Nu citit, nu televizor, nu cântat la pian, nu telefon, nu minte care rulează. Poate pare că meditez, poate chiar o fac, dar cu ochii deschiși.
Spune-ne cel mai fain moment din viața ta.
Fără dubiu și ezitare, nimic nu se compară cu nașterea copiilor mei. De mai bine de 12 ani, încerc să descriu în cuvinte acea stare, și simt că oricâte metafore aș folosi, mai mult se pierde din trăire decât să descrie.
A existat vreun moment în care ai vrut să renunți la ceea ce faci? Ce te-a făcut să mergi mai departe?
Când am început să învăț arta literelor caligrafiate armonios, de foarte multe ori le-am trântit și am zis că nu este pentru mine. Dar, când te așezi pe drumul tău, apare o forță, o voință, o tărie de care nu crezi că ești capabilă. Da, plecam de la masa de lucru. Și da, erau zile în care nu mai voiam să văd sau să aud de caligrafie. Însă, dispăreau după câteva zile și o luam de la capăt cu învățatul și cu exercițiile.
Un alt moment de cotitură a fost la sfârșitul anului trecut, când mi-am dat seama că, după trei ani de când am deschis acest bussines, sunt în același punct și că tot ceea ce am făcut până atunci nu era ce trebuia. Am vrut să renunț la tot. Dar, repet, când ești pe drumul tău, apar tot felul de situații care să te readucă pe drum, chiar și atunci când ego-ul zice că nu merită să mai faci nimic. Această zbatere s-a terminat când, din senin, a venit un val de feedback-uri de la cursante, prin care îmi ziceau câte conștientizări au avut în urma cursului, cât de mult se conectează la sufletul lor prin caligrafie și cât de mult s-a schimbat viața lor.
Te gândești vreodată la viața ta peste 20 de ani? Cum arată?
Cu mult timp liber, făcând, ca și acum, ceea ce iubesc cel mai mult. Copiii care vin în vizită cu nepoții, o grădină plină, plină cu flori, o casă ordonată, cu ierni petrecute în Bali, sau cu autorulota la căldură, cărți multe și cu 6-8 ore de voluntariat pe săptămână într-o școală. Seri de
teatru petrecute alături de Radu sau gătind (poate peste 20 de ani o să îmi placă mai mult ca acum) și savurând un pahar de vin. Ieșiri cu fetele.
Ce i-ai spune, azi, Deliei de acum 20 de ani?
Să se bucure de drum mai mult decât de rezultat. Să sărbătorescă fiecare victorie. Să se iubescă și să zică nu, atunci când simte.
Faci foarte multe lucruri zi de zi. Cum găsești timp pentru tine? Dar motivația de unde vine?
Și timpul pentru mine este tot o alegere pe care o fac. Mintea noastră are o capacitate extraordinară de manifestare a gândurilor și a dorințelor, în plan material. Dacă este educată să canalizeze enrgia către ceea ce ne este benefic. Tot în ultimii ani, am învățat să îmi doresc și apoi să pun energie în această dorință. Astfel, cumva, fără mari eforturi, planetele se aliniază și îmi găsesc timp pentru mine. Am învățat să mă opresc înainte de burn out! Să mă opresc și să îmi acord timp de bună voie și asumat. Timp de mulți ani, mă opream doar forțată de răceli care mă puneau la pat și mă obligau să mă odihnesc, să citesc, să văd un film … Dar și acestea erau, de fapt, tot alegeri, nepotrivite ce-i drept, dar tot alegeri. Acum îmi găsesc timp pentru mine și în mijlocul săptămânii, dacă atunci simt că mintea și corpul meu au nevoie.
Motivația vine din energia vitală pe care o am. Uneori mut munții, alteori nu o am deloc. Atunci când nu este, fug la pian și cânt sau caligrafiez sau ud florile. Când nu o am, știu de ce, și știu ce să fac pentru a o activa.
Ce te inspiră si îți aduce bucurie?
Așa cum ziceam și mai devreme, oamenii sunt sursa cea mai mare de inspirație, dar și de bucurie. Sunt o fire socială, să fiu printre oameni sunt ca peștele în apă.
Care este cea mai importantă lecție pe care ai primit-o până acum?
Că pământul se învârte și fară mine.
Astăzi, femeile au un rol aproape egal cu al bărbaților în multe domenii. Cum vezi lucrurile peste 100 de ani? Cum ți-ar plăcea să fii?
Pff…aici se poate să intru în conflict cu femeile. Totuși, sper să nu! Nu cred în roluri egale.
Cred, în schimb, în asumarea rolurilor pe care le alegem. Femeia este femeie și asta trebuie să vină la pachet cu asumare. La fel cum bărbații trebuie să își asume rolurile de bărbați. Nu mă înțelege greșit. Asta nu înseamnă că femeia stă acasă și crește copiii, deși nu este nimic greșit nici în asta. Ce vreau să spun este că, dacă o femeie alege să lucreze în construcții, un domeniu dominat de bărbați, să o facă cu eleganță, cu diplomație, cu răbdare, cu tact, cu empatie și cu iubire. Cu toată acea putere incredibilă pe care o femeie o are! Doar pentru că lucrează într-un domeniu al bărbaților, nu înseamnă că trebuie să devină la fel de rece și tăioasă, sau să renunțe la feminitatea ei ca să facă față.
Trăim într-o perioadă în care tot mai mulți oameni încep să se trezească, să vadă că viața nu înseamnă doar o casă și o mașină. O perioadă, fără precedent, în care se pune tot mai mult accentul pe starea sufletescă. O perioadă de autocunoaștere, de creștere spirituală și de întrebări. Toate aceste schimbări sunt convinsă că vor avea un mare ecou peste 100 de ani. Unul care va conduce umanitatea către o lume mai bună, mai blândă, mai primitoare.
Cum mi-ar plăcea să fiu peste 100 de ani? … Mi-ar plăcea să mai fiu peste 100 de ani.
Şi, pentru că sunt sigură că ți-am atras atenția, pe Delia Stoian o găsești pe Facebook, la Caligrafie cu Delia, pe Instagram la caligrafie_cu_delia sau, direct, pe www.caligrafiecudelia.ro.
Îţi multumesc că eşti aici şi citeşti acest articol!
