Acum mai bine de patru luni, am întâlnit-o online pe Mihaela. Unul dintre acei oameni veseli, cu o energie debordantă, care se transmite și într-un apel telefonic și pentru care mulțumești Universului că există și că ai ocazia să îi întâlnești.
Am încheiat conversația cu ea, foarte convinsă că vom colabora. Vorbeam atunci despre crearea unui tablou, exclusiv pentru WioletArt. Între timp, am descoperit că avem atât de multe lucruri în comun, că venim fiecare cu aceeași propunere, fără să discutăm înainte, că avem chimia aceea necesară oricărui start. Mai ales unul din zona creativă.
În aceste luni de când discutăm, am reușit să creăm un produs finit – tabloul Micul Prinț „Când ai visuri, ai totul”. Lucrăm la altele câteva. Adevărat că importantă este călătoria. Sigur, în egală măsură, și destinația. Atât de multe detalii au fost de aliniat, atât de meticulos făcut totul.
M-a impresionat că dintr-o listă de zece texte, l-a ales chiar pe primul pe care l-aș fi ales și eu.
Mi-a plăcut mult conceptul pe care l-a creat pentru acest tablou. Micul Prinț și visurile lui, l-am numit eu pe loc, atunci când am primit propunerea Mihaelei (ție, ce mesaj îți transmite?).
Pentru că, da, am primit o schiță de la care am pornit, apoi am avut tabloul mostră, apoi cel final (și el modificat de câteva ori, înainte să fie final). Rama tabloului, cutia în care vine împachetat, eticheta de pe cutie, cea de pe tablou sunt doar alte câteva elemente pe care le-am rafinat, împreună, până la cel mai mic detaliu. Sperăm să fie de efect!
Vă spuneam, în articolul „În fiecare zi, scriem povești … cu sens” că am schimbat direcția, atunci când am căutat colaboratori pentru proiectele WioletArt, că am început să caut întâi oamenii cu care rezonez. Mihaela este cea care mi-a arătat această cale! Îți mulțumesc!
Am pregătit un set de câteva întrebări, ale căror răspunsuri, cu siguranță, te vor duce mai adânc în povestea noastră de colaborare. Daca mă știi pe mine, vei înțelege de ce există și colaborarea cu Phoenix Studio. În rândurile de mai jos, dar, să o cunoaștem mai bine pe Mihaela Cuturela.
Ce faci în viața de zi cu zi?
Sunt Mihaela, și, de când mă știu, am deschis ochii asupra lumii într-un mod foarte colorat și creativ. Dar, în viața de zi cu zi, am fost corporatistă în ultimii 15 ani și cuvinte precum rapoarte, meeting-uri, prezentări, dead-line-uri și altele asemenea au fost la ordinea zilei. În momentul de față, mă dezvolt pe mai multe direcții. Mă împart între job-ul de birou și zona de antreprenoriat, pe care o dezvolt în proiecte cu diverși oameni minunați și creativi. Și în centrul tuturor este pasiunea mea pentru Fotografie, care m-a dus în direcții foarte interesante până acum.
Care sunt pasiunile tale? Dar scopul tău?
O să încep cu începutul. La vârsta de 6 ani, tata mi-a dat cadou un aparat foto din 1948 și un film lat alb-negru, și m-a învățat primele noțiuni de fotografie. Apoi, copilăria mea a fost mereu alături de un aparat foto și de camera obscura în care tata developa toate pozele. Îmi aduc și-acum aminte de tancurile cu soluții revelatoare, de aparatul de mărit și de hârtiile foto pe care imaginile apăreau miraculos, întinse la uscat în baie. Și uite așa, peste ani, pasiunea mea cea mai mare a ajuns să fie Fotografia. Îmi place să văd oamenii prin lentilele aparatelor mele, să-i surprind când nu se așteaptă, să-i aduc la suprafață și să-i descopăr în frumusețea și naturalețea proprie, pe care uneori le uită sau le ascund sub o suprafață de zi cu zi. Din dragoste pentru fotografie, pentru că pozez și produse, a apărut și dorința mea de a crea articole handmade. Îmi place mult natura și să am grijă de mediu și am decis să creez tablouri din plante stabilizate natural. Mi se par delicate, rezistente și că transmit emoție. Și îmi mai place să călătoresc. Mult. Să descopăr locuri și oameni peste tot în lume. Cred că fiecare ar trebui să încerce o călătorie undeva departe singur, acolo unde nu știe limba și cultura, pentru a-și împinge limitele de confort și pentru a se descoperi cât mai bine. Este magic, mai ales când privești peste timp o astfel de experiență, și o spun din propriile trăiri. Scopul meu este să evoluez permanent. Eu cred că trebuie să fim în fiecare zi cea mai bună versiune a noastră și să-i inspirăm, pe cât posibil, pe cei din jur. Să ne depășim limitele de confort și de gândire și să facem un pas înainte cu fiecare nouă situație de care ne lovim. Dacă vreau să schimb lumea, trebuie să încep cu mine.
Ce activități te umplu de energie după o zi plină?
Zilele mele se termină, în general, foarte târziu în noapte. Și, mai mereu, fac ceva legat de artele vizuale sau ascult muzica, meditez, mă plimb. Sau ies cu prietenii pe care sunt fericită să-i am și descoperim, uneori, locuri surprinzătoare în orașul în care ne petrecem viața. Mă îndrăgostesc de străduțe ale Bucureștiului, atunci când am timp să ies în călătorii de descoperire urbană. Sunt locuri cu un parfum special, pe care nu avem cum să le mai vedem în graba cu care trăim, de cele mai multe ori.
Ce ai fost înainte să fii antreprenor?
Aș putea spune că am fost antreprenor de când mă știu. Primii bani i-am câștigat făcând mici servicii foto pentru tata, pe la 10 ani. Apoi mereu am făcut câte ceva care să-mi aducă banii de buzunar. Scriam lucrări de diploma de la unele de matematici superioare până la comunicare și medicină sau orice altceva ce putea să-mi completeze veniturile din adolescență sau studenție. Apoi, devenind corporatistă, am considerat mereu că trebuie să-mi fac job-ul ca și cum ar fi propria mea afacere, bucățica mea din „marea companie”, oriunde am fost. Așa că, este o stare mentală aceea de antreprenor, cumva. Pentru mine.
Ai un om care te inspiră? Ce ai învățat de la el?
Sunt fericită să pot spune că am avut un mentor de la început, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Un om care m-a format și mi-a lansat provocări ce m-au făcut să evoluez și să-mi structurez gândirea într-un mod extraordinar. Cred că instituția mentoratului ar trebui să fie mai bine folosită și acceptată. Dincolo de formalizările din cărți. Și, dincolo de oamenii care să ofere mentorat, ar trebui că orice tânăr să fie deschis la astfel de oportunități, să vrea să se lase ghidat, format la primii pași. Este de neprețuit. Apoi mai sunt oameni care mă inspiră pe diverse direcții. În fotografie, în artă, în viața de zi cu zi, ca model uman. Încerc să păstrez ochii deschiși și să văd dincolo de aparențe.
Care este cartea pe care ai citit-o și răscitit-o de nenumărate ori? Dacă ai scrie o carte, cum ar arăta personajul principal?
Am descoperit întâmplător, cândva, „Alchimistul” de Paulo Coelho. Am citit-o de câteva ori și mereu descopăr alte și alte valențe. Și mai este „Dragostea în vremea holerei” de Gabriel Garcia Marquez. Sunt foarte legată afectiv de această carte, chiar mă gândeam că, dacă ar fi să decid a scrie cândva un roman, personajul principal ar fi un alter ego, un avatar al meu, pe structura personajului din această carte. Dar, încă, adun material.
Dacă ai fi o metaforă sau o vorbă de duh, ce ai fi?
Aș fi o mantră budhistă: „OM MANI PADME HUM”. Am descoperit-o într-un context special, mi-a adus bucurie și liniște, m-a făcut să mă gândesc profund asupra a ceea ce sunt.
Cum a început povestea afacerii tale?
A fost odată… o fată ce făcea fotografie și-și dorea foarte mult un studio foto propriu. Era corporatistă, așa că a făcut o bugetare, un mini plan de afaceri și a început să caute locație. Când a găsit prima locație, a pornit afacerea foto. De atunci, s-au adăugat multe mii de cadre și mulți oameni frumoși aduși în fața camerei foto. Și nu m-am oprit aici, îmi place să mă reinventez și să creez articole noi, proiecte noi. M-am născut cu latura aceasta creativă și am decis să îi dau aripi să zboare. Așa au apărut și tablourile cu plante stabilizate natural.
Ce e diferit la afacerea ta față de competitorii tăi?
Emoția. Pe care o simt și pe care o transmit la fiecare ședință foto și atunci creez un obiect nou. Și, în fiecare colet trimis. Asta, pentru mine, înseamnă că sunt conectată și prezentă.
Ce emoții și gânduri vrei să inspire produsul/ serviciul pe care îl oferi? Dacă ar fi un animal sau o plantă, ce ar fi?
Întotdeauna am vrut să surprind și să transmit naturalețe și o poveste în imagini. Orice produs sau serviciu, pe care afacerea mea îl include, aș vrea să fie prietenos cu oamenii și cu mediul, să aducă o stare de bine și o senzație de calitate și de produs premium.
Produsul meu este un … Phoenix. Pentru că orice ar face, reușește să renască, iar și iar.
Ce te bucură/ umple de energie din ceea ce faci? Care ar fi cel mai fain moment din cariera ta?
Când fotografiez oameni, mă încarc. Chiar dacă uneori este o provocare să te acordezi cu ceilalți și să-i surprinzi în cea mai bună versiune a lor, tot procesul mă umple de energie și emoție.
Cel mai fain moment? Au fost mai multe. Dar cred că cel mai cel a fost foarte recent, la un eveniment, când o fetiță de 4 ani mă tot urmarea și mi-a spus la un moment dat „Ție îți place foarte mult să faci poze, nu-i așa?”. Și avea… 4 ani. Sinceritatea unui copil este un etalon și înseamnă că fetița aceea m-a Văzut, și că sunt pe un drum bun.
A existat vreun moment în care ai vrut să renunți la proiect? Ce te-a făcut să mergi mai departe?
De multe ori. Mai ales ca fotograf apar momente în care nu mai ești „mulțumit” cu tine și cu ceea ce faci. Descoperi modele noi și performanțe pe care poate nu le-ai atins. Dar, acest tip de moment este un motiv de bucurie în cele din urmă, pentru că înseamnă că nu ești blazat, că vrei soluții noi de dezvoltare și evoluție.
De ce colaborarea cu WioletArt?
Universul a conspirat și apoi ne-a aliniat și ne-a potrivit pe aceeași undă. Cred în întâlnirile magice, care nu sunt întâmplătoare. Întâlnirea cu Violeta s-a realizat online și a pornit de la un trandafir criogenat, de culoare violet, integrat într-un tablou creat de mine. De la prima discuție telefonică am avut senzația că ne știm demult, că este o plăcere să aud Omul de la celălalt capăt și că energia aceasta nu poate decât să ducă la lucruri bune și temeinice. Cred că orice început de construcție cere mult de la fiecare, pentru a face apoi un parcurs cât mai frumos.
Îți mulțumesc că ești aici și citești acest articol!
