CUM VĂD EU MOTIVAȚIA?
Pentru mine, ca, de altfel, pentru fiecare dintre noi, orice concept are ceva aparte, este definit personalizat, și nu doar pentru că trăim și simțim diferit.
Am ales să scriu primul articol despre motivație, în primul rând pentru că, în esență, WioletArt despre asta este. Despre o stare interioară în care să te regăsești tu cu tine, cel mai bine, și care să te conducă, în fiecare zi, spre o variantă îmbunătățită a ceea ce ești azi.
În cazul meu, motivația este o resursă din care mi-am luat energia și echilibrul, este o stare care îmi arată direcția. Sunt motivată să fac lucruri în care cred și perseverez în a găsi scânteia, care să fie startul pentru o călătorie nouă și efervescentă.
CUM MI-AM GĂSIT SENSUL ȘI MI-AM RESETAT VIAȚA?
Au fost multe perioade în care am intrat pe drumuri blocate sau care păreau că nu sunt pentru mine. Cred că ceea ce m-a ajutat foarte mult a fost un reper general pe care îl am de mai bine de 25 de ani: viața noastră este o sumă de experiențe, deloc întâmplătoare, care ne aduce lecții și oameni, ne ajută să învățăm și să evoluăm.
Odată cu experiența maternității, am simțit nevoia maximă de reconectare cu mine, de a mă regăsi pe mine ca ființă, am început să-mi adresez întrebări normale, în special pentru această etapă, am încercat să-mi găsesc sensul.
Sebastian a venit în viața mea cu multe dorințe și căutări. M-a ajutat să înțeleg, încă o dată, că, dacă îți asculți intuiția și inima, nu contează că intri pe un teren necunoscut. Cel mai mult am realizat că, atunci când ai în minte un scop, vei ajunge să-l atingi, că familia este, de departe, cea mai mare împlinire, că a fi mamă înseamnă a fi, în primul rând, femeie.
Aceasta perioadă de câteva luni, de mamă la început de drum, a fost urmată de martie 2020, când întreaga planetă a fost năucită de un eveniment neașteptat. Am decis foarte rapid să ne mutăm la părinții mei, la curte și aer curat.
Acolo s-a produs ceva, am avut mai multe revelații, pe care, cu siguranță, cei mai mulți dintre noi le-au avut. Ce e cel mai important pentru mine? și Care este sensul meu? au fost printre întrebările care făceau concurență în creierul, dar, mai ales, în inima mea. Acesta cred că a fost unul dintre cele mai puternice momente din viața mea, când am simțit totul ca pe un restart și am ales să îi caut sensurile.
AM ÎNCEPUT SĂ AM GRIJĂ MAI MULT DE MINE. CEILALȚI SUNT BINE, DACĂ ȘI EU SUNT BINE.
Am și alegeri pe care am învățat să le fac pentru că îmi aduc bine, dar și pentru că îmi place să ofer bunătate și seninătate. Ceea ce oferim în jurul nostru este, în definitiv, ce ne oferim nouă înșine. Fiecare primește ce oferă, dar, mai ales, ce-și oferă este un crez de-al meu.
Am ales să ies din relațiile și contextele nepotrivite, sa rămân doar acolo unde mă regăsesc, alături de oamenii cu care împărtășesc aceleași valori umane și morale. Așa îmi securizez starea de bine, dar fac toate aceste alegeri și pentru că experiențele, pe care le-am trăit și din care am învățat lecții, m-au transformat în omul de azi.
Asta pentru că iau de la toți oamenii pe care îi întâlnesc doar ce e bun și pozitiv, iar de la experiențele trăite ce este de învățat sau de simțit.
Cred, cu tărie, că experiențele și oamenii vin în viețile noastre cu un mesaj. Depinde doar de noi cum îl descifrăm și cum îl colorăm, ca să îi înțelegem sensurile. Să ne cunoaștem mai bine, să învățăm, să evoluăm, să devenim mai buni, să știm să facem alegerile potrivite, să ne bucurăm, să visăm, să iubim …
Nimic din toate acestea nu ar fi posibil fără dorința de a fi în echilibru cu mine și fără motivația de a oferi bine.
Pentru mine, echilibrul începe cu o alimentație sănătoasă și regulată, inclusiv hidratare corespunzătoare, sport sau efort fizic, somn de calitate, îngrijire corporală și se încheie cu decizia de a lăsa să treacă lucrurile care nu depind de mine.
Pe lângă recomandările specialiștilor pentru o viață echilibrată, sunt alegeri conștiente și le fac pentru că mă ajută să mă simt bine atât fizic, cât și psihic, și îmi dau un tonus emoțional extraordinar în fiecare zi.
Seara, înainte de culcare, analizez momentele petrecute ziua, vizualizez cel puțin unul bun, aleg altul pe care l-aș face diferit și îmi programez, în linii mari, ziua următoare.
Ce-i drept, zilele și planificarea arată un pic diferit de când există minunea mică, dar încerc să păstrez, în primul rând, același echilibru cu mine, pentru ca, apoi, toate celelalte rotițe să funcționeze în ritmul pe care mi-l doresc.
Am grijă de sănătatea și de liniștea mea! este o altă afirmație în care cred și de care și încerc să mă țin. Uneori, mai intru în cercul priorităților și uit ceea ce contează cu adevărat, dar am noroc să am o familie care mă ajută și care e alături de mine, inclusiv în aceste momente de abatere de la zona zen.
SCHIMBĂRILE VIN NEAȘTEPTAT …
Revenind în timp, 2018 a fost, pentru mine, un an cu foarte multe lucruri de făcut și multe schimbări, pe toate planurile. A fost anul reinventării.
Chiar am simțit că intru în cealaltă jumătate a vieții. Este anul în care m-am plimbat cel mai mult, am avut cel mai puțin timp liber, dar și anul în care am primit cele mai frumoase daruri și am făcut multe salturi emoționale și de dezvoltare personală.
Am lucrat intens la câteva proiecte, am petrecut timp cu familia, în aproape toate weekend-urile evadam pe undeva.
Finalul anului a venit, la pachet, cu două schimbări foarte mari, în două planuri la fel de importante pentru mine: am fost avansată la job și, la doar la câteva luni, am rămas însărcinată … neplanificat. A urmat o perioadă cu multe întrebări și provocări, cu multe alegeri.
…DAR, ÎNTOTDEAUNA, CU UN SCOP ȘI CU OPORTUNITĂȚI (CEL PUȚIN UNA!)
Vorbeam de schimbări și de alegeri. Eu cred că depinde de mine să nu mă las copleșită, atunci când apar multe, deodată. Și, mai ales, care schimbă, aproape radical, modul de viață. O prietenă foarte bună îmi spune, de fiecare dată când ne întâlnim, și-acum, după patru ani, că nu-i vine să creadă cât de frumos mi s-a schimbat viața, în doar câteva luni.
În general, sunt o fire analitică și foarte orientată spre oameni, mai ales atunci când vine vorba de obiective importante. De multe ori, însă, sunt exact la polul opus, mă alătur celor care se aruncă cu capul înainte, când văd oportunitatea sau momentul să fac alegeri, și … vedem noi ce facem după.
Știu doar atât: absolut niciun proiect, în care am crezut sau la care am visat, nu a rămas nematerializat. Ultimul vis materializat este WioletArt. Povestea lui, însă, într-un articol următor.
PAȘI MICI SPRE OPORTUNITĂȚI MARI.
Eu sunt genul acela de om, care, dacă simte energia unei întâmplări și mai vede și o scânteie care încearcă să se aprindă, face primul pas să afle ce e acolo. Și, uite, asta ar fi una dintre lecțiile mele de viață. Vreau să rămân curioasă și să aflu mai mult, chiar dacă există și un risc mare când te împarți în multe direcții – aici e provocarea, să nu pierzi sensul.
Cred că fiecare pas pe care îl fac, chiar dacă a fost pe cărări aparent diferite, este să explorez, să fiu informată, să mă conectez cu cât mai mulți oameni, să mă îndrept încet și sigur, spre scopul vieții mele.
Există multe oportunități pe care le ratăm dintr-un singur motiv, pentru că nu facem nici măcar un pas în acea direcție.
Și, știi cum e povestea cu trenul, că vine în gară, uneori mai și întârzie, dar ce e sigur e că, niciodată, nu vei putea urca în el, dacă ești pe alt peron.
Ziceam mai sus, una dintre întrebările mele, mult timp, a fost asta: de ce intru în atât de multe inițiative (uneori, în același timp), cu atât de multe dorințe și idei, de ce sunt atât de activă și nu pot sta nici măcar în vacanță o oră, neîntrerupt, pe un șezlong?
Răspunsurile le primesc, cum este și normal, cu întârziere. Iar, esența este că, mereu, am primit ceea ce am oferit.
Chiar pot spune că am tot ce-mi doresc, că am primit înapoi tot ceea ce am oferit. Cu o paranteză.
Cu multă muncă, cu perseverență, având credința că ce e pentru mine va ajunge la mine, cu încăpățânarea și dorința de a reuși, cu înțelepciunea de a renunța, atunci când nu am văzut finalitatea. Mai ales, având convingerea că sensul îl voi găsi încercând multe drumuri, înainte să mă aflu pe cel potrivit pentru mine.
Îți mulțumesc că ești aici și citești acest articol!
